Aroma prieteniei

In timpul studentiei am imprumutat de la un profesor un obicei pe care il mentin si astazi. Pastrez in dosare speciale tot ce-mi place. De la interviuri din ziare si reviste, reclame deosebite, fotografii de efect pana la (desi mult mai putin) retete interesante pe care nu apuc sa le fac niciodata. Din cand in cand imi rezerv cate o sambata numai pentru mine, “ziua de izolare” cum o numesc prietenii mei si fac o analiza a continutului. Mai pe scurt, imi fac o cana mare de cafea si ma inconjor pe covor de ceea ce a reprezentat, la un moment dat, topul preferintelor mele. Am remarcat de fiecare data ca, desi am impresia ca experientele prin care trec ma schimba pe zi ce trece, gusturile mele raman aceleasi. Astfel am invatat sa nu-mi cumpar niciodata pentru casa ultimul racnet nici in materie de culori nici in materie de forma, optand doar pentru una din ele. Am invatat sa nu mai actionez impulsiv si sa evit sa ma trezesc mai apoi cu un stoc impresionant de lucruri care trebuie facute cadou cu prima ocazie. Am invatat ca cel mai important lucru in viata este calitatea. Dar oare as putea face acelasi lucru cu prietenii mei? Oare imi mai plac aceiasi oameni de acum cativa ani, sau imi plac aceleasi trasaturi la ei? in lumina unor surprize nu tocmai placute facute de cativa prieteni, am fost preocupata in ultimul timp de evolutia relatiilor dintre noi. Am trecut de faza in care ne povesteam experiente de viata trecute. Am epuizat subiectele profesionale si am invatat care sunt subiectele tabu asupra carora nu vom vorbi niciodata. Putem vorbi despre familiile noastre, despre copii (cei care au) si despre dorinta de a-i avea (cei care n-au). Facem planuri de vacanta impreuna si ne putem vizita (teoretic) la orice ora din zi si din noapte. Suntem prezenti la toate evenimentele importante din viata “grupului”, placute sau mai putin placute. Dar relatiile noastre nu sunt ferite de invidii (marunte), de mici barfe sau vorbe purtate de colo colo. Jocul nu e intotdeauna cinstit si cartile nu sunt intotdeauna pe fata. si probabil nici nu vor mai fi. Pentru ca suntem intr-o etapa in care prietenia capata noi intelesuri. Etapa in care trebuie sa programezi orice intalnire la cafea, uneori trecand saptamani pana te vezi cu cea mai buna prietena, doar voi doua, sa va spuneti 'secrete' care oricum vor fi disecate seara tarziu cu partenerul; etapa in care banalul 'nu am chef' - atat de simplu de rostit la o alta varsta - se imbraca in ambalaje politicoase de genul 'am o problema de rezolvat'.
Dar eu cred ca, oricat de ocupati am fi, oricate chestii de rezolvat am avea, trebuie sa facem loc prietenilor, vechi sau noi.