Hraneste-ti dependenta de cafea

Cum poţi face pe cineva să nu te mai bată la cap în legătură cu viciile tale? Îl determini să aibă aceleaşi vicii. +i uite aşa în casa noastră a avut loc o re-voluţie. Soţul meu a descoperit cafeaua. Aşa am trecut eu pe locul doi şi în ceea ce priveşte consumul de cafea în casa noastră. Pentru că el bea espresso ristreto, nu orice. Cine credeţi că ar fi vinovat(ă) de cel mai nou dependent de cafea din cercul meu de cunoştinţe? Exasperată de faptul că a-pro-pos-urile mele de vreo doi ani, gen ''ce bun e un espresso adevărat'' şi chiar '' ce bine ar fi să am unul acasă'' nu au nici un ecou, am făcut cel mai meschin lucru din lume: i-am cumpărat lui cadoul de Crăciun pe care mi l-aş fi dorit eu: un espressor adevărat. Oricum, gestul meu a fost la fel de meschin ca gestul lui (oricare el) de a cumpăra lenjerie intimă (aproape) nefolositoare drept cadou de Valentine's Day; pentru că orice s-ar spune, acela este un cadou pentru el, nicidecum pentru ea. Să spun drept, nu a fost foarte încântat la deschiderea cadoului. Dar toată atitudinea s-a modificat văzînd cât este de complicat: este uimitor cât de atractiv devine orice obiect în ochii bărbaţilor dacă are multe butoane. Nu le vor folosi niciodată cu adevărat pe toate, dar îşi vor petrece ore întregi studiind de ce este în stare noua lor jucărie. Pardon, noul lor obiect. Cert este că mi-am petrecut toată vacanţa încercînd cele mai diverse tipuri de cafea; am cumpărat tot stocul de cafea de la magazinul din colţ, că la supermarket nu mă avânt în perioada sărbătorilor, fiind mai riscant din punct de vedere fizic decât altă dată la cozile interminabile de care nu mai vrem să ne aducem aminte. Când nu am mai simţit dife-renţa între o marcă sau alta, preparată cu spumă sau fără, am început să chemăm prietenii (puţinii care rămăseseră în Bucureştiul golit de oameni ai muncii). Ca măsură extremă, de dragul sănătăţii noastre (chiar şi dependenţii de cafea sunt conştienţi că excesul de cofeină face rău, chiar dacă nu recunoaştem întotdeauna), am trecut la prepararea cafelelor decofeinizate (deşi magazinul din colţ stătea foarte prost la acest capitol, avînd o singură marcă de acest gen). Astfel mi-am dat seama că îmi place cafeaua nu pentru efectul ei de trezire, care nici nu este valabil întotdeauna, şi mai ales pentru aroma şi pentru ritualul pe care-l presupune. Un lucru extraordinar pe care l-am remarcat este că împreună cu cafeaua espresso nu merge nimic. Cafeaua fiartă la ibric poate fi consumată cu orice: croissant, muffin (sau ''brioşa muffin'', cum am văzut scris într-o cofetărie de renume), sandwhich sau chiar mâncare mai consistentă. În schimb, cu espre-sso nu merge nimic. +i mai ales, nici măcar după nu poţi mânca nimic. Cozonacul făcut de mama a rămas până l-am făcut savarină (când se usucă se poate însiropa şi împreună cu dulceaţă şi frişcă iese o minunăţie de prăjitură, tocmai bună de servit rudelor pe care de sărbători nu prea le poţi evita). De-acum încolo, suntem doi împătimiţi ai cafelei (oricum, din cauza sentimentului de vinovăţie am făcut un lucru bun şi l-am convins să se lase de fumat, astfel încât suma viciilor să rămână constantă). Avem un lucru în plus care ne leagă şi sunt convinsă că numărul orelor dedicate descoperirii de cafele şi cafenele noi va creşte simţitor.