luni, 15 octombrie 2007

Cafeaua ca accesoriu

Cel mai de preţ accesoriu al femeii moderne, cu carieră şi preocupări multiple (unu-două hobby-uri, un grup de prietene care se întâlnesc poate din interes, poate din plictiseală, ore de dans sau tae-bo) nu este telefonul sau ultimul model de geantă, ci cafeaua. Nu sub formă de pretext pentru ore petrecute în oraş, ci ca instrument dădător de start dimineaţa: multe filme americane prezintă imaginea tinerei "carieriste", cu geanta petru documente într-o mână şi cu ceaşca/cupa de cafea în cealaltă, îndreptându-se cu voioşie către un birou standardizat, lipsit de personalitate şi originalitate, dintr-o clădire de birouri cu aceleaşi caracteristici. Nu sunt o admiratoare a stilului de viaţă american, dimpotrivă. Însă recunosc că ideea mă atrage dintr-un singur punct de vedere; nu îmi place programul fix, nu suport ţinutele business dacă starea mea de spirit nu concordă cu sobrietatea lor, nu mi-ar plăcea un portar care să noteze orele de plecare şi de sosire, sau o recepţionistă care să-mi cronometreze pauza de masă. Dar mi-ar plăcea să simt aroma cafelei dis-de-dimineaţa, ca un viciu acceptat şi încurajat tacit de toată lumea, mi-ar plăcea senzaţia de a rezolva mari probleme la o bârfa de două minute cu şeful departamentului, senzaţia de apartenenţă la o clasă socială în creştere: a celor care muncesc cu plăcere, care sunt ocupaţi toată ziua nu fiindcă sunt ineficienţi sau suprasolicitaţi, ci pentru că le place senzaţia de a fi în centrul de decizie, de a fi conectaţi permanent la probleme. De fapt, scopul tuturor este nu de a fi utili sau eficienţi, ci de a fi de neînlocuit. Mit care nu poate fi demolat, pentru că în adâncul sufletului ştim că poate fi greu, dar este foarte posibil şi probabil să vină, poate nu într-o zi sau două, dar într-un an, un om mai bun, mai pregătit şi în cele din urmă cu mai mult entuziasm. Dar nu îmi pot imagina femeia atent îmbracată, mândră de aspectul, importanţa şi realizările ei, strecurându-se în Bucureşti cu o "cafea la pachet", printre gropi, praf, oameni care te îmbrâncesc sau care se uită urât pentru simplul fapt că pari mulţumit de tine. Pentru că mulţumirea de sine nu este la modă

Niciun comentariu: