Cafeaua la ea acasa

Toti prietenii mei stiu ca pentru mine este foarte important locul in care beau cafeaua. intotdeauna alerg din cafenea in cafenea pana o gasesc pe cea care imi face cu ochiul. Ritualul e mai important decat nevoia de cafea, iar locul vorbeste de obicei despre calitatea produselor vandute. Dar nu intotdeauna, sau altfel spus nu peste tot. Saptamana trecuta am fost la Roma. Un vis mai vechi, pe care am reusit sa mi-l implinesc in aceasta primavara. Potrivit obiceiului, cum am lasat bagajele la hotel am pornit in cautarea cafenelei perfecte, unde sa-mi beau prima cafea adevarata dupa mult timp. Sau cel putin asa speram. Prima incercare nu a fost cu noroc. Cafeneaua perfecta nu se afla pe strada respectiva (turistica prin definitie, de altfel), iar ceasca de cappuccino pe care am primit-o era mare cat o cana de ceai pe care esti obligat s-o bei cand esti racit, iar continutul se asemana puternic cu ciocolata calda, careia nu i-am gasit niciodata rostul: mult prea multe calorii pentru o satisfactie atat de mica. Datorita faptului ca la hotel ne serveau in loc de mic dejun paine prajita preambalata si cafea de la automat, pe care personal eu o gasesc cea mai rea bautura din lume, surclasand energizantele si berea fara alcool, cautarea cafenelei perfecte a continuat si a doua zi, cand am renuntat. Pentru ca am gasit o singura cafenea frumoasa, cu scaune comode, cu covoare pe jos si oglinzi mari. Probabil ca in Roma mai exista cateva, dar in cinci zile de mers continuu pe jos, prin toate locurile incarcate de istorie si aglomerate de turisti pana la refuz (asa cum sunt la noi in Piata Revolutiei in noaptea de Anul Nou) eu nu am gasit decat una. Iar la aceasta cafenea frumoasa, central situata, cu cafele si ceaiuri de mii de feluri, am invatat prima lectie a cafelei italiene. Dupa ce-am platit o suma imensa (cat pentru 2 pranzuri in Bucuresti) pe o cafea, un ceai si o apa plata, am inteles de ce nu exista si nici nu vor exista cafenele “faine” in Roma. Nu este nevoie, asta e parerea mea. Cafeaua espresso se bea in picioare, la bar, intr-o perioada de timp ce variaza intre 30 secunde si 2 minute, la pretul corect. Aceasta descoperire mi-a adus satisfactii in fiecare dimineata din vacanta la Roma, cand savuram la ora 8, alaturi de italieni, in zgomot de cesti spalate, uscate, servite, un espresso in picioare. 70 de centi si o groaza de timp salvat. Iata de ce nu voi avea in albumul de fotografii (tinut pe calculator, mai nou) poze cu cafenele preferate din Roma. si de ce, dupa o saptamana de vacanta, mi s-a facut un dor cumplit de Bucuresti. si abia astept prima sambata sa merg dimineata, la pas, in cautarea cafenelei perfecte.