Vinovata cafea

Cafeaua poate fi un pretext pentru multe si poate ascunde activitati pe cat de vinovate pe atat de interesante. Cea mai inofensiva ramane cafeaua bauta cu cea mai buna prietena, sambata dimineata in pauza de shopping. Se spun secrete, se comunica stari si frustrari, dar printr-o dulce solidaritate feminina, care inca mai rezista, tot ceea ce se spune acolo ramane intim si privat. Ca iubitul nu mai este la fel de tandru ca altadata, ca iti tresalta inima cand treci pe langa noul coleg de birou, ca ti-ai dori sa fii din nou libera dar cu siguranta data de o relatie stabila, toate pot fi spuse si uitate la o cafea. Mai putin relaxanta este "cafeaua de afaceri", cand trebuie sa pari in largul tau, dovedindu-te un interlocutor placut vorbind despre familie, planuri (dar cu masura) si suficient de pus in garda sa stii ca ceea ce promiti la sfarsitul unei astfel de intalniri este la fel de valabil ca si semnatura ta pe un contract. Aceste intalniri sunt un mijloc de "cunoastere accelerata", dar uneori pot fi simtite ca si presiuni de imprietenire intre oameni care nu au decat interese financiare imediate si nicio alta afinitate. Nu ma indoiesc ca in multe dintre cazuri poti descoperi oameni interesanti si mai ales ca in marea majoritate a acestor intalniri te poti simti foarte bine si poti continua ziua de munca cu mai multa energie. Insa nu poate sa-ti aduca prieteni peste noapte. Cea mai controversata dintre toate ramane cafeaua-pretext. Cafeaua cu un fost prieteniprietena va fi in cele mai multe din cazuri pretext pentru a determina: arata mai bine sau mai rau decat in vremurile cand eram impreuna, ma mai atrage i il (o) mai atrag la fel de mult ca altadata, regreta ca ne-am despartit sau, cel mai grav, nu mai avem nimic sa ne spunem. Cafeaua-pretext cu mama, care vrea sa afle cand sau daca ai si tu de gand sa te mariti, sa faci un copil, sa slabesti sau alte dorinte si proiectii pe care mamele le pun in tine si nu recunosc. Eu tratez acest gen de intalnire cu foarte mare seriozitate: atenta sa nu o supar, dar suficient de ferma sa inteleaga ca "nerealizarea" uneia dintre problemele puse pe tapet poate fi nu atat rezultatul nesansei ci a unei decizii proprii pe care o voi respecta. Se pare ca cea mai vinovata este cafeaua cu un prieten de sex opus, care insa nu este partenerul stabil. Oricat de destupati la minte si de diferiti fata de generatia parintilor nostri vrem sa parem, toti amicii mei barbati nu pot concepe ca iubita/sotia lor sa iasa in oras "la o cafea" cu un alt barbat, care nu le este ruda de sange. Se pot crea exceptii de colegialitate, dar in cazuri atat de rare si de stricte ca nu ar influenta concluzia. Sunt convinsa ca acelasi lucru este valabil si pentru noi, fetele si ma intreb unde ne este spiritul de libertate si increderea. Si sunt din ce in ce mai convinsa ca in relatiile barbat-femeie nu s-a schimbat si nu se va schimba nimic. Avem curajul sa-l invitam in oras pe omul care ne place, dar nimic nu se compara cu satisfactia avuta cand ne invita el. Vrem sa fim directe si sincere referitor la sentimentele noastre, dar jocul de "ma place, nu ma place" este mai delicios ca orice declaratie. Iar o cafea in oras este mai mult decat oricand un pretext.