Despre relatii

Relatia dintre doi oameni trebuie sa fie definita de caracterul ei de libertate. Libertatea de a alege si de a fi ales, de fiecare data. Aceasta fiecare data nu presupune “in fiecare zi”. Poti iubi o persoana la nebunie si sa nu vrei sa fii cu ea zi de zi, clipa de clipa. Fie si pentru ca ai nevoie sa faci un pas inapoi, sa o contempli si sa zici “ ce noroc am avut”. A fi intr-o relatie cu cineva nu presupune a avea drepturi asupra gandurilor si actiunilor lui/ei. Nici macar a sentimentelor persoanei respective. Adevarul este ca toti ne vom simti atrasi de altcineva, mai devreme sau mai tarziu. Atat sexual, cat si uman. Vom gasi oameni care ne vor fascina si in care am vrea sa ne pierdem, sa luam ideile pe care le auzim, sa le suprapunem asupra propriei noastre vieti si sa ne intrebam, chiar pentru un moment, “si daca viata mea ar fi fost asa...” A fi cu cineva din tot sufletul inseamna a putea fi si fara acel cineva, dar a alege sa imparti cu el/ea lucrurile care te ating si pe care stii ca le poate intelege. Daca proportia lucrurilor pe care le intelege despre tine si despre viata ta interioara este superioara lucrurilor pe care nu le poate percepe, atunci acea relatie este cea care trebuie cultivata. Orice altfel de relatie trebuie doar consumata. Capacitatea omului de a se minti pe sine este uriasa; totusi, eu cred ca intotdeauna, in adancul sufletului, fiecare dintre noi stim daca suntem intr-un compromis sau nu. Vad in jurul meu multe relatii facute din teama de singuratate. Intalnesti o persoana draguta, va intelegeti, aveti preocupari comune, nu exista nici un motiv de cearta; stau un an doi trei impreuna, se casatoresc, fac copii, acestia le aduc nepoti... O viata fericita. Daca pe parcursul acestei vieti nu identifici ca esti constient de compromisul pe care l-ai facut si nu reusesti sa intalnesti, chiar si pentru o foarte scurta perioada de timp, persoana care sa iti fie completare a gandurilor, nu a obiceiurilor casnice, este o viata pierduta. O viata ca un joc in care ar trebui sa dai reset si sa o iei de la capat. Numai ca acest lucru nu este posibil. Fidelitatea intr-o relatie este o utopie. Chiar daca vorbim de persoana potrivita, de cel/cea care te completeaza. Fidelitatea este in sine o minciuna. Pentru ca odata ce interactionezi cu alte persoane de nivelul tau, cu preocupari similare, sau din medii diferite dar cu care gasesti ceva in comun, este imposibil ca la un moment dat sa nu apara dorinta. Si mai ales dorinta de a placea, care este de fapt motorul oricarei interactiuni umane. Fiecare legatura intre doi oameni, de 5 minute sau de o saptamana, este diferita, pentru ca fiecare om este unic. Unicitatea sufletului si a experientei de viata a celui din fata ta te va face sa te simti, de fiecare data, diferit. Si in cazul in care intervine si atractia fizica, devine un nou inceput. Magia unui nou inceput este imbatabila, pentru ca tu esti de fiecare data “altfel”, fiindca persoana fata de care te raportezi este alta. Cum sa rezisti la asa ceva? Si mai ales cum sa minti ca nu iti doresti asa ceva? Pentru mine este prea putin relevant daca gandul devine fapta. Dar daca iti negi gandul, atunci este deja minciuna. Nu vreau sa fiu mintita. Plecand de la premiza ca oricum vor fi momente in care cel de langa mine va dori altceva sau pe altcineva, este la urma urmei o chestiune de respect si de bun simt al relatiei sa nu simt exact cand si cu cine. Atata timp cat nu vanezi indicii si nu iti otravesti viata cu suspiciuni, si mai ales atata timp cat esti constient ca a fi cu tine este o alegere constienta a celui de langa tine, de fiecare data cand e langa tine, si nu o constrangere de tipul “se supara pe mine daca nu ….”, poti obtine cea mai frumoasa relatie posibila. In care trebuie sa intelegi ca nu poti fi tot timpul pe primul loc, si in care de fapt sa nici nu iti doresti sa fii pe primul loc. Pe primul loc trebuie sa fie ceea ce se naste intre voi. O relatie autentica este ca o prezenta. Aceasta prezenta, un al treilea de fapt, este ceva ce trebuie ingrijit cu gingasie. Nu este meritul tau sau al ei. Este o energie ce se creeaza intre cei doi. Freud spunea ca este posibil ca un inconstient sa perceapa un alt inconstient inainte ca orice gand constient sa apara. O astfel de relatie nu are nevoie de confirmari. Este nevoie de o mare tarie de caracter si de multa siguranta de sine sa traiesti asa. Insa si momentele de indoiala, de framantare, determina modul in care pretuiesti relatia, modul in care ii vezi valoarea celui de langa tine, si elimina ingrozitoarea obisnuinta de care se tem toti cei care intra intr-o relatie. Un om poate trai langa oricine ii este cat de cat simpatic si cu care are gusturi si preocupari comune. In virtutea obisnuintei, isi poate inchipui chiar ca il iubeste sau o iubeste, Dupa cativa ani va putea fi auzit: il iubesc/o iubesc dar ma enerveaza... Acolo nu exista decat obisnuinta, teama de schimbare, frica de necunoscut. Iubirea e altceva. Inseamna fa orice, implineste-ti toate visele, include-ma in ele si alege sa fii cu mine. Alege sa imi oferi un gand din gandurile tale pe care sa stii ca numai eu ti-l pot intelege. Unul singur.

Pierderea iluziei absolute

"Every new beginning comes from some other beginning's end" - OSHO Si pierderea iluziilor,a ideilor false despre ce trebuie sa cautam in aceasta lume este un mod sanatos de a te indrepta catre un nou inceput. Inceputul noii tale vieti. In sfarsit nu mai caut o persoana care sa contribuie la calitatea vietii mele. Viata este o suma de experiente si sunt pregatita sa le traiesc, fara sa ma preocupe parerea celorlalti sau, mai rau, a celuilalt. Ideea de "celalalt" e atat de falsa si de impovaratoare, ca nu ma mir ca nu exista cuplu fericit. Sa aduni satisfactia din ceea ce faci, din ceea ce inveti in viata, din relatiile diverse cu ceilalti... sa apreciezi o persoana pentru ce iti da, si nu pentru ceea ce crezi tu ca ar trebui sa iti dea... reteta simpla, atat de la indemana, atat de sub ochii mei, dar pe care nu am reusit sa mi-o asum pana acum.

Toate diminetile lumii: Izvorul inghetat

Toate diminetile lumii: Izvorul inghetat

Izvorul inghetat

Ma transform intr-o femeie trista. Nu mi s-au intamplat lucruri deosebit de neplacute, sigur experientele mele negative au mai fost traite de mii de femei inaintea mea. Imi place sa cred ca anumite experiente placute sunt poate unice, si o sa le pastrez intr-un sertar al inimii mele cat o sa pot de mult. Insa ma transform fara sa vreau. Am privit intotdeauna viata cu curaj si indrazneala. Am crezut ca daca lupti pentru fericirea ta inseamna ca o si meriti. Ca e suficient sa ridici capul, sa te uiti in ochii celorlalti cu sinceritate si compasiune, si vei primi tot ceea ce e mai bun. Poate ca nu sunt un om asa bun cum credeam. Am facut greseli, am fost egoista si m-am revoltat. Am incercat sa fac bine, sa nu fac rau nesacrificandu-ma pe mine. Am gresit. Nu am putut observa exact momentul cand realitatea incepea sa imi scape. Cand am inceput sa traiesc in reluare, in virtutea unei inertii. O inertie a unei stari de bine, dar pe care nu o mai puteam simti, de care nu ma mai puteam bucura. Atunci era momentul sa ma opresc o secunda si sa analizez. Am trait lucruri frumoase. Am avut ani de fericire si momente de extaz. Am simtit ca toata lumea e a mea, si am fost recunoscatoare ca m-am nascut optimista, curajoasa si puternica. Azi nu ma mai simt nicicum. Nici macar pierduta, am trecut de etapa aceea. Ma simt inghetata, ca un rau care stie ca are puterea sa curga si sa demoleze toate pietrele care ii stau in cale dar nu o poate face. Frigul l-a transformat intr-un rau inghetat. Asa sunt eu. Nu mai ofer nimic, nu mai primesc nimic...