Izvorul inghetat

Ma transform intr-o femeie trista. Nu mi s-au intamplat lucruri deosebit de neplacute, sigur experientele mele negative au mai fost traite de mii de femei inaintea mea. Imi place sa cred ca anumite experiente placute sunt poate unice, si o sa le pastrez intr-un sertar al inimii mele cat o sa pot de mult. Insa ma transform fara sa vreau. Am privit intotdeauna viata cu curaj si indrazneala. Am crezut ca daca lupti pentru fericirea ta inseamna ca o si meriti. Ca e suficient sa ridici capul, sa te uiti in ochii celorlalti cu sinceritate si compasiune, si vei primi tot ceea ce e mai bun. Poate ca nu sunt un om asa bun cum credeam. Am facut greseli, am fost egoista si m-am revoltat. Am incercat sa fac bine, sa nu fac rau nesacrificandu-ma pe mine. Am gresit. Nu am putut observa exact momentul cand realitatea incepea sa imi scape. Cand am inceput sa traiesc in reluare, in virtutea unei inertii. O inertie a unei stari de bine, dar pe care nu o mai puteam simti, de care nu ma mai puteam bucura. Atunci era momentul sa ma opresc o secunda si sa analizez. Am trait lucruri frumoase. Am avut ani de fericire si momente de extaz. Am simtit ca toata lumea e a mea, si am fost recunoscatoare ca m-am nascut optimista, curajoasa si puternica. Azi nu ma mai simt nicicum. Nici macar pierduta, am trecut de etapa aceea. Ma simt inghetata, ca un rau care stie ca are puterea sa curga si sa demoleze toate pietrele care ii stau in cale dar nu o poate face. Frigul l-a transformat intr-un rau inghetat. Asa sunt eu. Nu mai ofer nimic, nu mai primesc nimic...