Aceasta este o scrisoare pe care probabil ar trebui s-o scrie fiecare an de an, catre cei dragi. Eu nu am facut-o pana acum pentru ca imi este tare greu sa imi exprim sentimentele. Tatalui meu i-as cere iertare daca l-am dezamagit cu alegerile mele. I-as multumi ca m-a lasat sa imi indrept greselile si pentru ca a avut puterea sa se mandreasca cu mine in fiecare etapa a vietii mele.
As vrea sa ii spun ca imi pare rau ca trebuie sa sufere atat, si ca il admir pentru cum a infruntat urata boala pe care o are. Si daca as fi vrut sa reusesc sa ii arat ceva diferit de ceea ce a facut, as fi vrut sa se increada mai mult in oameni, sa transfere din povara sau necazurile pe care le avea in acel moment, si poate i-ar fi fost mai usor. As vrea sa stie ca puterea lui, vointa lui sunt inspiratie pentru mine si ca este mult prea important in viata mea. Si stiu, simt din toata inima, ca nu voi mai fi niciodata atat de importanta pentru nimeni asa cum sunt pentru el. Si acest lucru este nepretuit. Ca ma simt un copil iubit si respectat, si ca atunci cand iau o decizie ma gandesc daca ar aproba-o sau nu.
Nu cred ca e nevoie sa spun cat de mult il iubesc; amandoi stim asta.
(scrisa in 28.09.2011... trei zile mai tarziu tata a murit...)
