Despre relatii

Relatia dintre doi oameni trebuie sa fie definita de caracterul ei de libertate. Libertatea de a alege si de a fi ales, de fiecare data. Aceasta fiecare data nu presupune “in fiecare zi”. Poti iubi o persoana la nebunie si sa nu vrei sa fii cu ea zi de zi, clipa de clipa. Fie si pentru ca ai nevoie sa faci un pas inapoi, sa o contempli si sa zici “ ce noroc am avut”. A fi intr-o relatie cu cineva nu presupune a avea drepturi asupra gandurilor si actiunilor lui/ei. Nici macar a sentimentelor persoanei respective. Adevarul este ca toti ne vom simti atrasi de altcineva, mai devreme sau mai tarziu. Atat sexual, cat si uman. Vom gasi oameni care ne vor fascina si in care am vrea sa ne pierdem, sa luam ideile pe care le auzim, sa le suprapunem asupra propriei noastre vieti si sa ne intrebam, chiar pentru un moment, “si daca viata mea ar fi fost asa...” A fi cu cineva din tot sufletul inseamna a putea fi si fara acel cineva, dar a alege sa imparti cu el/ea lucrurile care te ating si pe care stii ca le poate intelege. Daca proportia lucrurilor pe care le intelege despre tine si despre viata ta interioara este superioara lucrurilor pe care nu le poate percepe, atunci acea relatie este cea care trebuie cultivata. Orice altfel de relatie trebuie doar consumata. Capacitatea omului de a se minti pe sine este uriasa; totusi, eu cred ca intotdeauna, in adancul sufletului, fiecare dintre noi stim daca suntem intr-un compromis sau nu. Vad in jurul meu multe relatii facute din teama de singuratate. Intalnesti o persoana draguta, va intelegeti, aveti preocupari comune, nu exista nici un motiv de cearta; stau un an doi trei impreuna, se casatoresc, fac copii, acestia le aduc nepoti... O viata fericita. Daca pe parcursul acestei vieti nu identifici ca esti constient de compromisul pe care l-ai facut si nu reusesti sa intalnesti, chiar si pentru o foarte scurta perioada de timp, persoana care sa iti fie completare a gandurilor, nu a obiceiurilor casnice, este o viata pierduta. O viata ca un joc in care ar trebui sa dai reset si sa o iei de la capat. Numai ca acest lucru nu este posibil. Fidelitatea intr-o relatie este o utopie. Chiar daca vorbim de persoana potrivita, de cel/cea care te completeaza. Fidelitatea este in sine o minciuna. Pentru ca odata ce interactionezi cu alte persoane de nivelul tau, cu preocupari similare, sau din medii diferite dar cu care gasesti ceva in comun, este imposibil ca la un moment dat sa nu apara dorinta. Si mai ales dorinta de a placea, care este de fapt motorul oricarei interactiuni umane. Fiecare legatura intre doi oameni, de 5 minute sau de o saptamana, este diferita, pentru ca fiecare om este unic. Unicitatea sufletului si a experientei de viata a celui din fata ta te va face sa te simti, de fiecare data, diferit. Si in cazul in care intervine si atractia fizica, devine un nou inceput. Magia unui nou inceput este imbatabila, pentru ca tu esti de fiecare data “altfel”, fiindca persoana fata de care te raportezi este alta. Cum sa rezisti la asa ceva? Si mai ales cum sa minti ca nu iti doresti asa ceva? Pentru mine este prea putin relevant daca gandul devine fapta. Dar daca iti negi gandul, atunci este deja minciuna. Nu vreau sa fiu mintita. Plecand de la premiza ca oricum vor fi momente in care cel de langa mine va dori altceva sau pe altcineva, este la urma urmei o chestiune de respect si de bun simt al relatiei sa nu simt exact cand si cu cine. Atata timp cat nu vanezi indicii si nu iti otravesti viata cu suspiciuni, si mai ales atata timp cat esti constient ca a fi cu tine este o alegere constienta a celui de langa tine, de fiecare data cand e langa tine, si nu o constrangere de tipul “se supara pe mine daca nu ….”, poti obtine cea mai frumoasa relatie posibila. In care trebuie sa intelegi ca nu poti fi tot timpul pe primul loc, si in care de fapt sa nici nu iti doresti sa fii pe primul loc. Pe primul loc trebuie sa fie ceea ce se naste intre voi. O relatie autentica este ca o prezenta. Aceasta prezenta, un al treilea de fapt, este ceva ce trebuie ingrijit cu gingasie. Nu este meritul tau sau al ei. Este o energie ce se creeaza intre cei doi. Freud spunea ca este posibil ca un inconstient sa perceapa un alt inconstient inainte ca orice gand constient sa apara. O astfel de relatie nu are nevoie de confirmari. Este nevoie de o mare tarie de caracter si de multa siguranta de sine sa traiesti asa. Insa si momentele de indoiala, de framantare, determina modul in care pretuiesti relatia, modul in care ii vezi valoarea celui de langa tine, si elimina ingrozitoarea obisnuinta de care se tem toti cei care intra intr-o relatie. Un om poate trai langa oricine ii este cat de cat simpatic si cu care are gusturi si preocupari comune. In virtutea obisnuintei, isi poate inchipui chiar ca il iubeste sau o iubeste, Dupa cativa ani va putea fi auzit: il iubesc/o iubesc dar ma enerveaza... Acolo nu exista decat obisnuinta, teama de schimbare, frica de necunoscut. Iubirea e altceva. Inseamna fa orice, implineste-ti toate visele, include-ma in ele si alege sa fii cu mine. Alege sa imi oferi un gand din gandurile tale pe care sa stii ca numai eu ti-l pot intelege. Unul singur.