Trebuie sa tin dieta. Nu ca sa slabesc, nu fiindca asa m-am hotarat eu peste noapte. Recomandarea medicului, care a venit ca o furtuna pe cer senin: risc de diabet la un moment dat, indicatori homonali in afara normalului. Concluzia: dieta si sport. La nivel rational, sunt de acord cu amandoua. Trebuie sa fac miscare, si ar trebui sa folosesc mai mult abonamentul de sala care sta mai mult degeaba de o luna incoace. Nu sunt de parere ca trebuie sa mananci pana te saturi, si imi place senzatia de a ma culca cu stomacul gol. Imi place cum se aseaza rochiile pe mine de cateva luni, si complimentele pe care le primesc.
Insa restrictiile exterioare ma innebunesc. Faptul ca dieta de acum se aseamana foarte tare cu dieta pe care ar trebui s-o tin in cazul in care se declanseaza diabetul ma paralizeaza. Incep o viata de privatiuni, insa fara medicamentatie si fara efectele secundare ale bolii... wow, nu suna chiar rau. Sper sa nu ajung sa ma gandesc cu jind la aceste momente.
Nu mai consum zahar in cafea de 6 ani. Incerc sa reduc dulciurile pe cat posibil, si pot spune ca nu mananc prajituri mai des de 2 ori pe saptamana. Insa sa intru intr-o cofetarie ca la muzeu, sa nu pot savura o prajitura de ciocolata...
Iubesc sa fac prajituri. Ma relaxeaza. Cu cat sunt mai complicat de facut, cu ingrediente speciale si efort maxim, cu atat le fac mai cu placere. Placere maximizata de aprecierea "degustatorilor", a caror reactie o pandesc ca un vultur.
Nu cred ca acum mai sunt in stare sa gatesc ceva dulce. Sau sa intru intr-o pizzerie.
Trebuie sa imi dau timp... e doar a treia zi de dieta, si inca nu am fost foarte stricta...
