Pustiu

Viata mea nu era asa. Era plina de bucurii, de impliniri, de fericire. Ma bucuram de o cafea bauta la cafenea, de ore intregi petrecute cu o carte in mana. Si acum pot face acelasi lucru, dar fara bucurie. Totul este urat. Mi-e dor de tatal meu. Nu pot sa accept ca a disparut definitiv de langa mine, parca astept sa ma sune sa il iau de la spital si sa il duc acasa. L-as duce pana la capatul lumii si inapoi, numai sa fie cu noi... Nu vreau sa imi continui viata ca si cum nu s-a intamplat nimic, nu am puterea sa o fac. Nu gasesc nici o bucurie in nimic. Nu gasesc alinare in nimeni. Sunt singura in mijlocul oamenilor, si nu vreau decat sa ii spun lui ca eu nu mai pot face fata. Vreau sa cobor din carusel, sa se invarta fara mine. E prea rapid si proiecteaza numai imagini urate, de durere, de tristete, de suferinta.