Suferinta se traieste in singuratate

Este incredibil cat de tabu este moartea. Cat de mult suferinta unei pierderi te poate separa de toti ceilalti din jurul tau. Cum impartasim orice pe facebook mai putin durerea... Desi ar fi normal, asa cum imparti orice prostioara, preferinta muzicala sau subiect de presa care te revolta, sa poti impartasi si durerea pe care o simti. Insa nu se poate. Bariera dintre cel care sufera o pierdere si ceilalti, care isi continua viata nestingheriti, este ca un perete de sticla. Super-securizata. Ii vezi langa tine pe ceilalti, vezi ca li se misca buzele spunandu-ti cuvinte de consolare, insa ele nu ajung la tine, in tine... E inutil pentru cineva sa incerce; nu vreau sa fiu nedreapta, am prieteni care incearca. Zi de zi. Pana vor obosi si ei...
Si poate ca atunci voi fi in stare sa imi privesc durerea in fata si s-o transform in altceva, intr-un izvor de ganduri si fapte bune... Insa e drum lung pana atunci... infinit as zice eu.